Fiolosofie de toamnă.

   Azi, 6 septembrie. Iată-ne într-o lume mai tomnatică, mirosind a struguri şi a mere, a ploaie şi a nori. Ai ghicit, azi vom vorbi despre toamnă. Pentru unii (poate nu-s eu empatic, nu-i înţeleg), acest serial de 3 luni poate fi frustrant: poate nu este plăcut să vezi copaci fără nicio frunză, ploaia bătându-ţi în geam toată ziua, fără ca tu să-i răspuns şi să fii luat pe sus de vântul toamnei. Aceia pot crede că toamna e agresivă. Eu, însă cred că toamna e naturală... La fel ca florile, fulgerele, soarele, tumorile sau copacii.
   Cred că din spusele mele ai tras concluzia că îmi place toamna. Nu ştiu, mă fascinează foarte multe lucruri la acest anotimp. De exemplu, soarele, care parcă după un timp se supără şi refuză să mai apară, se ascunde printre nori. Sau dezordinea toamnei. La sfârşitul acestui anotimp natura arată ca după un război. Oare s-a dus un război,acela al plantelor cu Timpul?
   Mă mai fascinează şi melancolia toamnei. Parcă, din octombrie, toată lumea este deprimată, enervată, obosită, frustrată. Şi asta mă face să mă gândesc la cât de... manipulabili pot fi oamenii, dacă până şi o simplă schimbare de vreme determionă asemenea instabilităţi emoţionale. Bineînţeles, eu nu-s aşa. Aţi puea spune că sunt pata albă pe peretele negru (expresie folosită greşit în mod întenţionat), un om beat de toamnă.
   Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: ce-ar fi dacă un om, având nişte puteri speciale, stoarce de vlagă toate plantele, iar ploaia şi vântul asupresc lumea? Ai incerca să îl opreşti? Eu nu aş face-o, pentru că dacă vara ar fi eternă, nu ţi-ar mai da acel sentiment de bucurie, de nostalgie (sau asta face vacanţa de vară?). Dacă oamenii s-ar fi putut împotrivi naturii, pun pariu ca aceasta nu ar mai fi existat în zilele noastre. În concluzie, această schimbare a naturii e un lucru bun.
    Toamna,... toamna e ca o piesă de teatru, după părerea mea. Începe frumos, "cu zâmbetul pe buze", apoi situaţia se înrăutăţeşte. În final, această piesă de teatru se termină cu foarte multe lacrimi. Ar putea fi o dramă...
    În final, aş vrea să nu vă supăraţi pe natură pentru că se schimbă. Ei, o toamnă fericită tuturor!