Pagina din jurnalul unui om beat...de soare

12 Iulie

Draga jurnalule,

M-am trezit la ora patru,ca de obicei,inaintea soarelui.Linistea si intunericul domneau peste Bucuresti.Degetele mele incearca sa se joace,ce-i drept,fara voia mea,ca sa scape de plictiseala.Incerc sa le opresc ca pe niste copii de 5 ani.Tot nu reusesc.Incerc si eu sa joc jocuri plictisitoare,dar pentru ca eu la fac asa.incerc sa ma afund in plictiseala.Stii cum e senzatia aceea cand vrei sa te scufunzi in apa si cand vine un val mare si vrei sa iesi repede.Ei bine, la mine,acel val este soarele.Nu pot trai fara el.Stiu ca niciunul dintre noi nu poate trai fara soare,dar,eu unul,nu pot trai noaptea,fara acele raze care...ma uimesc.Apoi,a aparut soarele.Simteam ca viata mea chiar are un sens.Ei bine,momentul meu faorit din zi este rasaritul.Nici nu stiu cum se poate ca ceva asa de util sa fie asa de frumos.Pe la ora 7 m-am imbracat si am iesit afara.Mergeam pe strada fara rost.Doar imi placea sa vad soarele in prima parte a zilei.Nu conta ca ma accidenta vreo masina.Ba dimpotriva,era bine,pentru ca devenam ingeras si zburam spre soare.Parca innebunisem.M-am invartit (in sensul propriu) pana pe la ora 12.Apoi,am mers la fast-food.Nu pentru a manca ceva,fiindca nu am nevoie,ci pentru a ma uita la cum se reflecta soarele in mesele de tabla.Acolo m-am intalnit cu prietenul meu.Era foarte serios,dar nu imi dadam seama de ce si daca chiar e serios.A spus ca trebuie sa discutam.S-a asezat pe sacunul de langa sacunul meu si a inceput sa vorbeasca.Eu il priveam tâmp si nu intelegeam nimic din ce spunea.Nici nu voiam.Mi-am indreptat fata spre masa si ma tot uitam acolo tot la fel de tâmp.Am plecat,lasandu-l pe el sa sporovaie singur.Am vrut sa raman singur cu gandurile mele si,bineinteles,cu soarele.M-am dus in arsita de pe strada.Am stat acolo ca un cersetor pana la ora 6.Atunci am plecat acasa.Nu am inteles de ce.Am stat pana la 9,ca atunci a apus si soarele.E trist sa vezi cum cateva sperante din viata noastra nu se pot implini in cateva ore.Viata noastra este ca o zi (sens de 24 de ore).Rasare si apune.In viata fiecaruia va aparea un 2012.Adica,un sfarsit.Dar,altii sunt destul de curajosi sa treaca peste asta.Sa ajunga chiar la 2020.Sunt oameni care pot si oameni care nu.Depnide.